Există o convingere răspândită — și profund greșită — despre cum funcționează dorința: că ar fi un fel de întrerupător. Că dacă o femeie nu are chef, ceva e în neregulă cu ea — sau că e suficientă tehnica potrivită, contextul potrivit, lenjeria potrivită.
Cercetarea ultimilor douăzeci și cinci de ani spune cu totul altă poveste. Sinteza, oricât de incomodă ar fi pentru cine caută scurtături, este aceasta: pentru foarte multe femei, dorința nu precede legătura, o urmează. Siguranța emoțională nu este preambulul erosului. Este premisa lui fiziologică.
1. Dorința nu e (mereu) spontană
Zeci de ani sexologia a lucrat cu un model liniar: mai întâi dorință, apoi excitație, apoi act. Un model construit, în mare parte, pe experiența masculină.
În 2000, psihiatra canadiană Rosemary Basson l-a pus la îndoială. Din observația clinică a multor femei care nu se recunoșteau în acea schemă — și se credeau, din această cauză, defecte — a propus un model circular. Intuiția ei centrală: pentru multe femei dorința este responsivă, nu spontană. Nu vine prima. Apare.
O femeie se poate apropia de partener pornind dintr-o neutralitate sexuală, mișcată nu de libidou, ci de nevoia de apropiere, de intimitate, de a fi cunoscută. Dorința propriu-zisă se aprinde după, când excitația fizică și contextul emoțional o fac posibilă.
În modelul lui Basson există însă un detaliu care schimbă totul: factorii interpersonali non-sexuali determină în mare măsură dacă o femeie va fi motivată sexual. Dacă simte resentiment față de partener — dacă se simte nevăzută, neascultată, dezamăgită — chiar și stimuli de regulă eficienți rămân inerți. Corpul ar fi fiziologic capabil de excitație. Mintea nu e disponibilă.
2. Problema aproape niciodată nu e accelerația. E frâna.
Dacă Basson descrie când-ul dorinței, modelul dual-control explică mecanismul ei. Formulat la Kinsey Institute de Erick Janssen și John Bancroft și făcut accesibil de sexologa Emily Nagoski, modelul propune o imagine simplă. Răspunsul sexual are două sisteme:
- ·o accelerație (SES), care captează stimulii erotici din mediu și îi spune creierului «pornește»;
- ·o frână (SIS), care captează amenințările — stres, conflict, judecată, nesiguranță, resentiment — și spune «oprește».
Iată punctul care răstoarnă totul: cele mai multe dificultăți ale dorinței nu vin dintr-o accelerație slabă, ci dintr-o frână prea sensibilă. Femeile, în medie, au frâne mai reactive la context.
Poți apăsa accelerația cât vrei — dacă piciorul e pe frână, mașina nu pornește.
Nagoski adaugă un dat care funcționează ca antidot al rușinii: aproximativ 30% dintre femei trăiesc o dorință preponderent responsivă, și doar o minoritate o dorință preponderent spontană. Nu este o disfuncție. Este o variantă normală a funcționării umane.
3. Corpul nu «face nazuri». Protejează.
Deschiderea sexuală cere o stare fiziologică precisă: o stare de siguranță. Un sistem nervos care percepe partenerul ca sursă de amenințare — iar amenințarea poate fi pur emoțională: critică, imprevizibilitate, promisiuni nerespectate, răceală — rămâne într-o stare defensivă, de alertă sau de retragere. În acea stare, abandonul erotic este neurologic incompatibil.
Când o femeie încetează să inițieze, nu mai reacționează la atingere, începe să găsească scuze pentru a evita intimitatea — nu e capriciu, nu e pedeapsă, nu e «făcut nazuri». Este un sistem nervos care o protejează de mai multă durere. Scăderea dorinței este un răspuns adaptativ, nu un defect de caracter.
4. Patruzeci de ani de observație a cuplurilor spun același lucru
Cercetarea longitudinală a lui John și Julie Gottman, făcută pe mii de cupluri timp de peste patruzeci de ani, ajunge la același punct pe altă cale. Analizele lor arată cu remarcabilă constanță că reactivitatea emoțională, prietenia de cuplu și tiparele pozitive de interacțiune sunt printre cei mai puternici predictori ai satisfacției conjugale — inclusiv sexuale.
Gottman numește sintonizare (attunement) capacitatea unui cuplu de a traversa împreună evenimentele emoționale negative și de a le depăși cu adevărat. Când lipsește — când domină critica, defensivitatea și retragerea — eroziunea emoțională precedă aproape întotdeauna scăderea dorinței. Nu o urmează.
5. Erosul are nevoie de o legătură sigură
Ultima piesă vine din Emotionally Focused Therapy a lui Sue Johnson, astăzi cel mai validat empiric model de terapie de cuplu. Johnson citește relația adultă prin lentila teoriei atașamentului: partenerul este, la un nivel profund, o figură de referință a cărei disponibilitate și reactivitate ne modelează sentimentul de siguranță în lume.
În munca ei, sexul împlinit în cuplurile de durată nu e niciodată o chestiune de repertoriu tehnic. Este o chestiune de legătură sigură. Când partenerii se simt emoțional în siguranță unul cu celălalt, intimitatea fizică devine o prelungire naturală a legăturii: sincronizată, curioasă, vie. Când unul dintre ei se simte cronic singur în interiorul relației, se activează strategiile defensive ale atașamentului — protest sau retragere — iar dorința este prima victimă.
Siguranța emoțională e cea care face posibil adevăratul abandon erotic.
Ce e de reținut
Patru linii independente de cercetare — sexologie clinică, neuroștiința răspunsului sexual, observație longitudinală a cuplurilor, teoria atașamentului — converg spre aceeași concluzie: constanța, respectul și siguranța emoțională aprind dorința mai mult decât orice tehnică.
Cu trei precizări care fac imaginea mai adevărată, nu mai slabă: nu e valabil pentru fiecare femeie la fel (există femei cu dorință preponderent spontană, iar mulți bărbați răspund puternic la contextul emoțional); direcția nu e unidirecțională (și o scădere a dorinței poate genera distanță emoțională, cercul se alimentează din ambele părți); iar pe termen lung cântăresc și obișnuința și pierderea noutății — uneori e nevoie de mai mult mister, nu doar de mai multă apropiere (teritoriul explorat de Esther Perel).
Întrebarea utilă nu este «cum o aprind?». Este: câmpul dintre noi este suficient de sigur ca ea să se poată lăsa?
Surse
- ·Basson, R. (2000). The Female Sexual Response: A Different Model. Journal of Sex & Marital Therapy, 26(1), 51–65.
- ·Basson, R. (2001). Using a Different Model for Female Sexual Response to Address Women's Problematic Low Sexual Desire. Journal of Sex & Marital Therapy, 27(5), 395–403.
- ·Janssen, E., Vorst, H., Finn, P., & Bancroft, J. (2002). The Sexual Inhibition (SIS) and Sexual Excitation (SES) Scales. Journal of Sex Research.
- ·Nagoski, E. (2015). Come As You Are. Simon & Schuster.
- ·Gottman, J. M. (2011). The Science of Trust: Emotional Attunement for Couples. W. W. Norton.
- ·Johnson, S. (2008). Hold Me Tight. Little, Brown.
- ·Johnson, S. (2013). Love Sense. Little, Brown.
- ·Perel, E. (2006). Mating in Captivity. HarperCollins.